Nu există hărți care să ne apropie pașii
- Semănăm cu cuvântul uitare-
cu încăpățânarea celor care suferă
absolutismul orbirii
și vedem cum dinții rod în mormânt
pentru a simți valoarea indiferenței
în timp ce greutatea morții cade pe copii
debili în stângăcie
acri în viciu
Așa de toridă va fi noaptea
când întunericul se strecoară printre gratii
și ne găsește cu privirea
în strălucirea licuricilor
***
No hay mapas que acerquen nuestros pasos
-Nos parecemos a la palabra olvido-
con la terquedad de los sufren
el absolutismo de la ceguera
y vemos roer los dientes en la tumba
para sentir lo que vale la indiferencia
mientras el peso de la muerte cae sobre los niños
débiles en la torpeza
agrios en el vicio
Así será de tórrida la noche
cuando la oscuridad se cuela por las rendijas
y nos encuentra con la mirada
en el brillo de las luciérnagas
Marina Centeno