”Despre cartea EROZIUNE de Marina Centeno”
de Elisabeta Boțan
”Merită să mori după un vers.” Marina Centeno
(Interiores, pag. 91)
Acesta este un vers dintr-unul din poemele sale care spune foarte mult despre ea y dedicația sa poeziei. Ea scrie pentru că poezia reprezintă viața sa, e sensul existenței sale.
Întâlnim o voce poetică îndrăzneață și rebelă care nu respectă canoanele scrieriilor femeilor, și, care nu se dezminte de trăsăturile locului său natal, un pământ fierbinte, cu multă senzualitate și un puternic temperament. O voce singulară și bine definită care nu îngenunchează în capelele poeziei.
Marina e o poetă care privește în ochi toate adevărurile vieții, fără a accepta stereotipuri care să o poată îngrădi. Versurile sale cuprind diverse teme și tematici care enfoacă manifestarea femeii contemporane.
Poeta se apropie de natură într-un fel foarte subtil, o topește în cuvinte, îi împărtășește erotismul său și o face să curgă cu toate forțele spre o cale anscentrală, construind o poezie care se caraterizează prin intermediul metaforei.
EROZIUNE, aș vrea să insist asupra titlului cărții, și să evidențiez faptul că Marina construiește un volum de poezii care are la bază un singur cuvânt ”eroziune”, o singură metaforă care se întâlnește aproape în toate poemele acestui volum, lucru care nu e deloc ușor când e vorba de a scrie o carte.
Poemele Marinei sunt atât de vizuale ca niște holograme pe care ea le crează adunând în versurile sale tot ceea ce îi oferă peisajul marin, fie păsări, elemente ale naturii sau chiar vapoare și alte obiecte.
Cu o tehnică personală reușește să le prindă în poem într-un mod luminos și elegant, învăluite într-o suavă senzualitate. Poezia sa se insinuează cititorului și îl seduce cu ușurință.
Poeta e parte integrantă a peisajului marin,– și ca o curiozitate numele său pare a fi predestinat pentru asta– un peisaj care îi este foarte familiar și intim, încât se identifică cu el: ”eu sunt sare...”, spune Marina într-un alt vers al său.
Chiar dacă poezia sa e caracterizată de senzualitate și erotism, vocea sa poetică surprinde prin multă contundență când este vorba despre teme sociale, fără a pierde din vedere autenticitatea.
Când scrie Marina Centeno se dăruie trup și suflet cititorului.
© Elisabeta Boțan
„Sobre el libro EROSIÓN de Marina Centeno”
de Elisabeta Boțan
”Valdrá la pena morir después de un verso.” (Marina Centeno, de INTERIORES página 91)
Este es un verso de uno de sus poemas lo que dice mucho sobre ella y su entrega a la poesía. Ella escribe porque la poesía representa su vida, es la razón de vivir.
Nos encontramos con una voz poética osada y rebelde que no sigue los cánones de las escrituras de las mujeres, y que no desmiente los rasgos de su tierra natal, una tierra caliente, de mucho temperamento y sensualidad. Una voz singular y bien definida que no se arrodilla en las capillas de poesía.
Es una poeta que mira a los ojos a todas las verdades de la vida, sin conformarse con aceptar estereotipos que le pueda enjaular. Sus versos abarcan diversos temas y temáticas que enfocan la manifestación de la mujer contemporánea
La poeta se acerca de una forma muy sutil a la naturaleza, la funde en palabras, comparte con ella su erotismo y lo hace fluir con todas sus fuerzas hacia un camino ancestral, construyendo una poesía que se caracteriza a través de las metáforas, de una manera natural y elegante.
EROSIÓN, me gustaría insistir en el título del libro, y destacar que Marina construye un poemario que tiene como fundamento una sola palabra “erosión”,, una sola metáfora que se encuentra en casi todos los poemas de este poemario, cosa que no es nada fácil a la hora de escribir un libro.
Los poemas de Marina son tan visuales que parecen hologramas que ella está creando recogiendo en sus versos todo lo que le ofrece su paisaje marino, sean pájaros, elementos de la naturaleza o incluso los barcos y otros objetos.
Con una técnica muy personal logra personificarlos y juega con ellos enredándolos en el poema de una forma serena y elegante, envueltos de una suave sensualidad. Su poesía se insinúa al lector y lo seduce con facilidad.
La poeta es parte integrante del paisaje marino – y curiosamente su nombre parece predestinado a eso-, un paisaje que le es muy familiar e íntimo, tanto que se identifica con él: “yo soy sal…”, dice en el verso de otro poema suyo.
Y aunque su poesía se caracteriza por sensualidad y erotismo, su voz poética, sorprende con mucha contundencia cuando se trata de temas sociales, sin perder de vista la autenticidad.
Cuando escribe, Marina Centeno se entrega en cuerpo y alma a su lector.
© Elisabeta Boțan